Tabloul 5
(Pe scen` se desf`]oar` joc de p`pu]i [n locul acrtorilor vii. Luna plin`, ce prive]te ireal, din spatele unei ramuri. Pe scena trece o copie admirabil` a Julijei, se a]eaz` [n fa\a lunii pline ]i latr`, apoi pleac`. Din cealalta parte apare p`pu]a - Prin\esa, copia Nelei. Ea merge cu bra\ele [ntinse [n fa\a ]i cu un pas lini]tit, fantomatic, de somnambul. Din ad@ncul scenei apare Bufonul, copia lui Toto, cu un flaut [n m@ini. O prive]te pe Prin\esa adormit` ]i tresare. Apoi [ncepe s` c@nte tandru la flaut o melodie trist`. Prin\esa se treze]te). 

PRIN|ESA:Oh, unde m` aflu?

BUFONUL:{n gr`dina proprie paradisiac`, prin\es`.

PRIN|ESA:Sunte\i sigur c` nu visez?

BUFONUL:Niciodat` nu po\i fi sigur de acest lucru.

PRIN|ESA:}i dac` e un vis, al cui vis crede\i c` este? Al dvs. sau al meu?

BUFONUL:Al dvs., prin\es`. Eu m` plimb adesea prin visele altora.

PRIN|ESA:Eu, niciodat`. Eu r`m@n [ntotdeauna [n aceasta gradin`.

BUFONUL:Dar dac` e un vis, atunci e un vis pl`cut.

PRIN|ESA:Scuza\i-m`, mi se pare c` v` cunosc de undeva.

BUFONUL:Se poate s` ne fi [nt`lnit undeva [n acela]i loc.

PRIN|ESA:Al cui supus sunte\i?

BUFONUL:Eu sunt bufonul cur\ii. Am fost izgonit de la castel [ntr-un \inut [ndep`rat. }i dvs?

PRIN|ESA:Eu caut un bufon. Sunt o prin\es` singur`. Unica mea distrac\ie este s` m` plimb prin gradina aceast` veche ]i s` culeg flori.

BUFONUL:O, asta e o distrac\ie pl`cut`.

PRIN|ESA:Da, dar nu mai este nici o floare. Toate s-au ofilit de plictiseal`.

BUFONUL:Poate c` s-au ofilit din alt` cauz`?! ? 

PRIN|ESA:De plictiseal`, bufonule. {n gr`dina aceast`, totul se hr`ne]te cu bucurie. De c@nd asta s-a pierdut, aici s-a [nstalat triste\ea ]i singur`tatea ]i florile s-au ofilit. Acesta este acum un parc p`r`sit.

BUFONUL:O, aici poate s` fie ceva de lucru pentru mine. 

  

PRIN|ESA:Poate, bufonule. V` proclam gr`dinar al bucuriei.

BUFONUL:Dar eu nu ]tiu nimic despre plante. }tiu doar s` povestesc.

PRIN|ESA:Atunci povesti\i!

BUFONUL:Eu ]tiu doar pove]ti triste. Eu sunt povestitor de balade. 

PRIN|ESA:}ti\i s` c@nta\i?

BUFONUL:Doar c@ntece triste. Eu sunt c@nt`re\ de balade.

PRIN|ESA:}i nu a\i [nv`\at niciodat` nici un c@ntec vesel?

BUFONUL:}tiam multe. Le-am uitat pe toate.

PRIN|ESA:Cum a]a, bufonule?

BUFONUL:M-am [ndr`gostit. Am [ndr`git o prin\es` trist` ]i singur`. Un bufon ]i o prin\es`, asta nu prea merge. Pe mine m-au alungat de la castel, iar boala ei a trecut ]i asupra mea. Nu ]tiam c` triste\ea ]i singur`tatea sunt o astfel de boal`.

PRIN|ESA:Este groaznic, bufonule. Eu niciodat` nu m-am [ndr`gostit.

BUFONUL:Exist` ceva ]i mai groaznic. Ea a r`mas o prin\es` singur`, iar eu am [ncetat s` mai fiu bufon.

PRIN|ESA:Cum v` g@ndi\i atunci s` reface\i aceasta gr`din`?

BUFONUL:Nu ]tiu cum, prin\es`. Poate ar fi mai bine s` plec ]i de aici.

PRIN|ESA:Nu,r`m@ne\i. O s` v` spun un secret, bufonule., Gr`dina aceast` e moart` dac` nu se [nt`mpl` ceva tulbur`tor. Mai devreme, c@nd erau flori, eu le [nmul\eam- rup@nd c@teva dintre ele. C@t timp le-am rupt, au [nflorit.

BUFONUL:Ce gr`din` ciudat`.

PRIN|ESA:Gr`dina aceast` cre]te doar dac` se [nt`mpl` ceva neobi]nuit [n ea.Vede\i aceasta tuf`? A fost plin` cu trandafiri pe care i-am cules. Au r`s`rit c@nd comandantul l-a omor@t pe paznic [n castelul nostreu. A, ]i copacul acesta? Avea ni]te flori minunate, mari, albe. A r`s`rit c@nd i-am poruncit comandantului s` se sinucid`.

BUFONUL:Este foarte trist, prin\es`.

PRIN|ESA:Totul este trist. Nu s-a mai [nrt`mplat nimic tulbur`tor [n parcul acesta p`r`sit. Face\i ceva, bufonule.

BUFONUL:Ce poate face un bufon nefericit?

PRIN|ESA:Asigura\i bucuria unei prin\ese. V` rog, readuce\i la via\a acest parc mort. Transforma\i-l din nou [ntr-o gr`din` [nflorit`. Face\i ceva, v` [mplor. Iat`, se ofile]te ]i ultima mea floare. Cu ea se risipe]te ]i ultima mea bucurie.

Bufonul (tace ]i apoi las` capul [n jos): Bine prin\`sa. Voi face ceva, bucuria voastr` va fi salvat`.

PRIN|ESA:O, privi\i, bufonule! Se [nt`mpl` ceva. Luna se [ntunec`. Poate c` lucrul acesta va salva gr`dina mea.

(Pe cer, luna [ncepe s` se [ntunece. Din spatele lunii [ntunecate apare o aureol` de raze bizare. Acestea s-au colorat mai [nt`i [n diverse culori spectrale, iar apoi a ap`ruit din nou luna plin`, rotund`. Dintr-o dat` [n parc au [nceput s` [nfloreasc` multe flori. O ieder` [nflorit` a [nceput s` creasc` ]i s` se [nf`]oare pe bec. Prin\esa [ncepu s` r@d`.).

PRIN|ESA:Bufonule, bufonule, unde sunte\i! Bufonule, gr`dina mea pierdut` []i revine! Cum a\i f`cut lucrul acesta, bufonule?

(Pe ramura din spatele c`reia ea prive]te, at@rn` silueta sp`nzurat`, neagr` a bufonului. Prin\esa tresare ]i scoate un strig`t de uimire, apoi se [ntoarce din nou ]i se entuziasmeaz` [n fa\a gr`dinii bogat [nflorite. Apare din nou p`pu]a - c`\el ]i [ncepe s` urle la luna: [n fa\a cercului ei luminos se leg`n` trupul de p`pu]` al bufonului. O raz` lumineaz` flautul lui, pe pam@nt. Din el cresc plante ]i flori care [ncep s` o acopere)

PRIN|ESA:(g@nditoare) Ce bufon ciudat. Nu i-am poruncit s` fac` a]a ceva. (... apoi capricioas`) Poate c` e doar un vis. Dac` e a]a, atunci e sigur visul lui. A]a i-a fost scris. Nu exist` sc`pare. S-a mai [nt`mplat totul odat`. Totul a [nceput [ntr-o gr`din`. {ntr-o gr`din` s-a ]i terminat. }i totul va [ncepe din nou [ntr-o gr`din`. Ai fost nefericit, vei fi fericit. Ai fost singur. Singur vei fi ]i-n continuare!

(Lumina se stinge [ncet. Prin\esa pleac`. R`m@ne doar luna mare, rotund` ]i umbra sp@nzurat` a bufonului, cu umerii [n cercul s`u ireal, fantomatic, sub care url` p`pu]a-c`\el, pierdut` ]i neg`sit`).

Sf@r]it

Skopje, June 29, 1994
Copyright © Tomislav Osmanli, published with permission from the author.